Intrebare:Corespunzator, cand o persoana pleaca din tara cu intentia de a se stabili ca rezident in strainatate, cand si ce formular depune pentru a anunta fiscal acest lucru? Ce documente justificative sunt necesare?

Raspuns ANAF :Persoana fizică rezidentă în România care pleacă din ţară pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive are obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”.În vederea scoaterii/menţinerii din/în evidenţă de către organul fiscal competent, persoana fizică rezidentă în România are obligaţia să înregistreze cu 30 de zile înaintea plecării din România formularul “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” la organul fiscal competent unde îşi are domiciliul fiscal.

Organul fiscal analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată, respectiv formularul “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”, orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, precum şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat.

În termen de 15 zile de la depunerea formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”, organul fiscal transmite persoanei fizice “Notificarea privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor art. 7 şi art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi …………………….., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile” şi stabileşte dacă aceasta are în continuare obligaţie fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menţinută din/în evidenţele fiscale. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României.

Intrebare :  In cazul unei persoane fizice straine care soseste in Romania impreuna cu familia, de la ce data se considera ca aceasta devine rezident fiscal roman cu obligatie fiscala integrala in Romania (de la data sosirii familiei sau din a 184-a zi de prezenta in Romania)?

Raspuns ANAF: În notificarea emisă organul fiscal, ca urmare a depunerii de către persoana fizică a chestionarului, se va specifica începând cu ce dată sunteţi considerată rezident fiscal în România.

Intrebare : Daca am parasit Romania de cativa ani, inteleg ca putem depune actele necesare folosind posta (dar cu confirmare de primire), in legatura cu acest aspect doresc sa va intreb care este sediul ANAF unde trebuie trimise actele necesare? Este locatia ANAF din orasul unde avem dominiciliul in buletin? In legatura cu actele care trebuiesc trimise catre dvs, sunt de ajuns documentele anexate ordinului publicat si certificatul de rezidenta emis de tara in care platim taxe sau aveti nevoie si de alte acte cum ar fi contract de munca, dovada de adresa sau altele?

Raspuns ANAF: Organul fiscal competent în vederea depunerii formularului (şi a documentelor anexate) în vederea stabilirii rezidenţei fiscale, este organul fiscal în a cărui rază teritorială aţi avut ultimul domiciliu.
Pentru stabilirea rezidenţei fiscale, organul fiscal analizează documentele prezentate de către contribuabil, respectiv, formularul Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România, orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat.Astfel, pe lângă principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei unei persoane fizice care părăseşte România (domiciliul din România, locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţa care poate fi în proprietate sau închiriată ori care rămâne disponibilă oricând pentru aceasta persoană şi/sau familia sa, centrul intereselor vitale amplasat în România, persoana fizică pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinatate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive), pot fi şi alte elemente care sunt luate în considerare la menţinerea rezidenţei în România: autovehicule înregistrate in România/statul străin; permis de conducere emis de autorităţile competente din România/statul străin; paşaport emis de autorităţile competente din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toata perioada în care stă în străinatate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.

Raspuns : Prezentarea certificatului de rezidență fiscală nu este obligatorie, însă acesta este documentul care atestă rezidența fiscală în alt stat. Certificatul de rezidență fiscală se obține din statul străin în care aveți rezidența fiscală.
În situația în care certificatul de rezidență fiscală nu este prezentat, organul fiscal va putea stabili rezidența fiscală a persoanei fizice în România.

Aveti mai jos lista conventiilor pentru evitarea dublei impuneri:

Sunt in vigoare Conventiile pentru Evitarea Dublei Impuneri semnate de Romania cu urmatoarele tari:

Africa de Sud Albania Algeria Armenia Australia Austria Azerbaidjan Bangladesh Belarus Belgia Bosnia-Hertegovina* Bulgaria Canada China Croatia Cipru Cehia Coreea de Nord Coreea de Sud Danemarca Ecuador Egipt Elvetia Emiratele Arabe Unite Estonia Etiopia Federatia Rusa Finlanda

Filipine Franta Georgia Germania Grecia India Indonezia Iordania Iran Irlanda Islanda Israel Italia Japonia Kazahstan Kuweit Letonia Liban Lituania Luxembourg Macedonia Malaysia Malta Marea Britanie Mexic Moldova Muntenegru* Maroc

Namibia Nigeria Norvegia Olanda Pakistan Polonia Portugalia Qatar S.U.A. San Marino Serbia* Singapore Slovacia Slovenia Spania Sri Lanka Suedia Sudan Siria Thailanda Tunisia Turcia Turkmenistan Ucraina Ungaria Uzbekistan Vietnam Zambia

NOTA
* – Tratatul incheiat cu R.S.F. Iugoslavia, in vigoare din 1989, se aplica pentru Bosnia-Hertegovina, iar tratatul incheiat cu R.F. Iugoslavia, in vigoare din 1998, se aplica pentru Serbia si pentru Muntenegru.

Aveti aici :

Ordinul nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa în România a persoanelor fizice

În vigoare de la 29.07.2016

Având în vedere prevederile art. 7, 59 şi 230 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

 

în conformitate cu prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

CAPITOLUL IDispoziţii generale

Art. 1.

Se aprobă formularistica elaborată pentru aplicarea prevederilor art. 7, 59 şi 230 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, şi ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri, prevăzută în anexele nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezentul ordin, după cum urmează:

1. a)“Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” (anexa nr. 1);
2. b)“Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” (anexa nr. 2);
3. c)“Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor  7şi art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi . . . . . . . . . ., de către persoana fizică sosită în România şi care are o şedere mai mare de 183 de zile” (anexa nr. 3);
4. d)“Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor  7şi art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi . . . . . . . . . ., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile” (anexa nr. 4).

Art. 2.

Are obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” persoana fizică sosită în România care are o şedere în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Art. 3.

Are obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” persoana fizică rezidentă în România, precum şi persoana fizică nerezidentă care a avut obligaţia completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a), care pleacă din ţară pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Art. 4.

Prin excepţie de la art. 2, nu au obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” cetăţenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, cetăţenii străini care sunt funcţionari ori angajaţi ai unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, cetăţenii străini care sunt funcţionari sau angajaţi ai unui stat străin în România, membrii familiilor acestora, cu respectarea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

Art. 5.

Prin excepţie de la art. 3, nu au obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” cetăţenii români care lucrează în străinătate, ca funcţionari sau angajaţi ai statului român într-un stat străin.

Art. 6.

Formularele prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) se completează în două exemplare, originalul se transmite de persoana fizică în cauză, personal sau prin împuternicit, prin poştă cu confirmare de primire sau se depune la registratura organului fiscal central competent şi copia se păstrează de către persoana fizică. Aceste formulare se pot edita şi/sau completa de către solicitanţi şi cu ajutorul programului de asistenţă, asigurat gratuit de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi pot fi depuse şi prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, potrivit legii.

 

Art. 7.

Formularele prevăzute la art. 1 lit. c) şi d) se completează, se semnează şi se eliberează în trei exemplare de către organul fiscal central competent. Un exemplar se transmite persoanei fizice direct, prin poştă sau prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, potrivit legii. Un exemplar se arhivează la organul fiscal central competent/compartimentul din cadrul organului fiscal central competent care a emis notificarea şi un exemplar la organul fiscal central competent/compartimentul (biroul) din cadrul organului fiscal central competent în a cărui evidenţă se află dosarul fiscal al contribuabilului.

Art. 8.

La cererea persoanei fizice organul fiscal central competent poate elibera un duplicat al formularelor prevăzute la art. 1 lit. c) şi d), în sensul eliberării unei copii certificate după respectiva notificare existentă în evidenţa fiscală, cu menţiunea “duplicat”.

CAPITOLUL IICriterii de stabilire a rezidenţei persoanei fizice, potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri

Art. 9.

Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al convenţiei de evitare a dublei impuneri, rezidenţa persoanei fizice se stabileşte după cum urmează:

1. a)persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuinţa permanentă aflată la dispoziţia sa. O locuinţă se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa;
2. b)dacă aceasta deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care îşi are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relaţiile sale personale şi economice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se acordă atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se acordă atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. Dacă o persoană fizică deţine o locuinţă într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu România şi deţine la dispoziţia sa şi o locuinţă în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuinţă în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit şi unde se află familia sa şi toate proprietăţile sale poate, împreună cu alte elemente, să demonstreze că persoana în cauză şi-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat, şi nu în România. Acelaşi criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător şi pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;
3. c)dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuieşte frecvent. Astfel, se vor avea în vedere şederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din acelaşi stat;
4. d)dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naţionalitate/cetăţenie o are;
5. e)dacă persoana are naţionalitatea/cetăţenia ambelor state sau nu are naţionalitatea/cetăţenia niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului “Procedura amiabilă” din convenţia de evitare a dublei impuneri.

Art. 10.

La stabilirea rezidenţei se vor avea în vedere şi comentariile articolului 4 “Rezident” din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Art. 11.

Orice schimbare apărută, care poate aduce modificări în ceea ce priveşte rezidenţa, trebuie adusă la cunoştinţa organului fiscal central competent de către persoana fizică în cauză.

CAPITOLUL IIISosirea pe teritoriul României a persoanei fizice nerezidente

SECŢIUNEA 1Elemente care atestă rezidenţa în România, potrivit Codului fiscal, precum şi alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenţei

Art. 12.

(1) Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei în România a unei persoane fizice care soseşte în România sunt următoarele:

 

1. a)domiciliul în România;
2. b)locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne, disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa;
3. c)centrul intereselor vitale amplasat în România;
4. d)persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

(2) Pot exista şi alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenţei în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menţionate la alin. (1): autovehicul înregistrat în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin; paşaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

Art. 13.

(1) Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenţie şi îndeplineşte condiţiile de rezidenţă prevăzute la art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) din Codul fiscal, se va considera că este rezident în statul român.

(2) Persoana fizică menţionată la alin. (1), potrivit art. 59 alin. (2) din Codul fiscal, are obligaţie fiscală integrală în România, fiind supusă impozitului pe venit pentru venitul obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu data de la care aceasta devine rezidentă în România.

(3) Persoanei fizice cu obligaţie fiscală integrală în România i se eliberează la cerere certificatul de rezidenţă fiscală, prevăzut la art. 230 alin. (6) din Codul fiscal. În certificatul de rezidenţă fiscală organul fiscal central competent va certifica anul/anii, respectiv perioada din an, pentru care persoana fizică este rezidentă în România.

SECŢIUNEA a 2-aStabilirea rezidenţei de către organul fiscal central competent la sosirea persoanei fizice în România

Art. 14.

Persoana fizică nerezidentă trebuie să înregistreze la organul fiscal central competent formularul prevăzut la art. 1 lit. a), în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezenţă în România.

Art. 15.

La formularul prevăzut la art. 1 lit. a) persoana fizică nerezidentă anexează:

1. a)copia paşaportului, valabil, iar cetăţenii Uniunii Europene anexează copia paşaportului sau a documentului naţional de identitate, valabil;
2. b)copia cărţii de identitate/cărţii de rezidenţă permanente/permisului de şedere/certificatului de înregistrare fiscală, emisă/emis de autoritatea competentă din România;
3. c)documente care atestă existenţa unei locuinţe în România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa;
4. d)după caz, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţit de o traducere autorizată în limba română. Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;
5. e)un document emis de autoritatea fiscală străină care atestă că persoana fizică este scoasă din evidenţa sa fiscală, după caz.

Art. 16.

 

(1) Organul fiscal central competent analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată, respectiv formularul prevăzut la art. 1 lit. a), certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale, conform legislaţiei interne a acelui stat, şi orice alte documente care pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice.

(2) Organul fiscal central competent, în urma analizei efectuate, stabileşte dacă persoana fizică nerezidentă păstrează rezidenţa statului străin potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri sau devine persoană fizică rezidentă în România.

(3) Organul fiscal central competent, în termen de 30 de zile de la depunerea formularului prevăzut la art. 1 lit. a), notifică persoana fizică dacă are obligaţie fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obţinute din România.

(4) Dacă o persoană fizică devine rezidentă în România numai pentru o perioadă dintr-un an fiscal, această persoană fizică are obligaţie fiscală integrală în România numai pentru acea perioadă din anul fiscal în care este considerată rezidentă; pentru perioada din anul fiscal, respectiv de la data sosirii în România şi până la data la care devine rezidentă în România, persoana fizică este considerată nerezidentă, fiind supusă impozitului numai pentru veniturile obţinute din România.

(5) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei la sosirea în România cu noi informaţii/documente, organul fiscal central competent emite o nouă notificare şi o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligaţiei fiscale ce revine persoanei fizice în România.

(6) Forma şi conţinutul formularului “Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor art. 7 şi art. 59din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi . . . . . . . . . ., de către persoana fizică sosită în România şi care are o şedere mai mare de 183 de zile” sunt prezentate în anexa nr. 3.

CAPITOLUL IVPlecarea de pe teritoriul României a persoanelor fizice rezidente şi nerezidente

SECŢIUNEA 1Elemente care atestă rezidenţa în România sau în statul străin, potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal, după caz

Art. 17.

(1) Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenţei unei persoane fizice care părăseşte România sunt următoarele:

1. a)domiciliul din România;
2. b)locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată ori care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa;
3. c)centrul intereselor vitale amplasat în România;
4. d)persoana fizică pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

(2) Pot exista şi alte elemente care sunt luate în considerare la menţinerea rezidenţei în România, dar numai împreună cu elementele menţionate la alin. (1): autovehicule înregistrate în România/statul străin; permis de conducere emis de autorităţile competente din România/statul străin; paşaport emis de autorităţile competente din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.

Art. 18.

În cazul în care o persoană fizică română părăseşte România definitiv şi nu mai are domiciliu în ţara noastră, rezidenţa obţinută în alt stat nu va fi afectată de revenirile ocazionale în România.

SECŢIUNEA a 2-aStabilirea rezidenţei de către organul fiscal central competent la momentul plecării persoanelor fizice din România

Art. 19.

În vederea scoaterii/menţinerii din/în evidenţă de către organul fiscal central competent, persoana fizică rezidentă în România, respectiv persoana nerezidentă are obligaţia să înregistreze cu 30 de zile înaintea plecării din România formularul prevăzut la art. 1 lit. b) la organul fiscal central competent unde îşi are domiciliul fiscal, respectiv unde a înregistrat formularul prevăzut la art. 1lit. a), dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinţei permanente, după caz.

 

Art. 20.

(1) Organul fiscal central competent analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată, respectiv formularul prevăzut la art. 1 lit. b), orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, precum şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat.

(2) Organul fiscal central competent, în urma analizei efectuate, stabileşte dacă persoana fizică rezidentă în România păstrează rezidenţa în ţara noastră potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal sau este persoană fizică nerezidentă în România.

(3) Organul fiscal central competent, în termen de 15 zile de la depunerea formularului prevăzut la art. 1 lit. b), notifică persoana fizică şi stabileşte dacă aceasta are în continuare obligaţie fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menţinută din/în evidenţele fiscale. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României.

(4) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei la plecarea din România cu noi informaţii/documente, organul fiscal central competent emite o nouă notificare şi o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligaţiei fiscale ce revine persoanei fizice în România.

(5) Forma şi conţinutul formularului “Notificare privind îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă potrivit prevederilor art. 7 şi art. 59din Codul fiscal sau ale Convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi . . . . . . . . . ., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile” sunt prezentate în anexa nr. 4.

Art. 21.

(1) Dacă ulterior înregistrării formularului prevăzut la art. 1 lit. b) persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, aceasta anexează la formularul mai sus menţionat certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea competentă a statului care o consideră rezident sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în vederea aplicării prevederilor convenţiei. Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, continuă să fie considerată rezidentă în România, având obligaţie fiscală integrală până la data schimbării rezidenţei potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin.

(2) Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri completează formularul prevăzut la art. 1 lit. b) şi este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi în următorii 3 ani calendaristici.

(3) Persoana fizică nerezidentă care a avut obligaţia completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a) şi a obţinut pe perioada şederii în România rezidenţa în România completează la plecarea din România numai formularul prevăzut la art. 1 lit. b) şi nu va mai face dovada schimbării rezidenţei într-un alt stat. Persoana fizică este considerată rezidentă în România până la data la care părăseşte România pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

(4) Persoana fizică nerezidentă care pe perioada şederii în România şi-a dovedit rezidenţa într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care a avut obligaţia completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a)completează la plecarea din România formularul prevăzut la art. 1 lit. b).

CAPITOLUL VDispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 22.

Persoanele fizice nerezidente sosite în România înainte de 1 ianuarie 2014 şi care solicită eliberarea “Certificatului de rezidenţă fiscală privind aplicarea Convenţiei/Acordului de evitare a dublei impuneri dintre România şi . . . . . . . . . ., pentru persoane fizice rezidente în România” au obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, prevăzut la art. 1 lit. a), şi totodată să facă dovada plăţii impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru categoriile de venituri supuse impozitului în România.

Art. 23.

Formularistica prevăzută la art. 1 poate fi adaptată în funcţie de situaţia concretă a contribuabilului.

Art. 24.

Direcţia generală de legislaţie cod fiscal şi reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi unităţile fiscale subordonate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.